práznic (práznice), s. n. – 1. Sărbătoare, comemorare religioasă. – 2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas. Sl. prazdĭnikŭ „sărbătoresc” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Skok, Slavia, VII, 786). – Der. prăznui, vb. (a sărbători; a petrece), din sl. prazdĭnovati. Vezi definitia »

IZORÍTMIC, -Ă adj. (med.) cu ritm egal. (< fr. isorythmique) Vezi definitia »

IZOOSMÓTIC, -Ă adj. izotonic (1). (< germ. isosmotisch) Vezi definitia »

ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus. Vezi definitia »

FIRFIRÍC, firfirici, s. m. Monedă mică de argint, a cărei valoare a variat în timp și în spațiu; băncuță. [Var.: firfiríg s. m., firfirícă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »