Definita cuvantului praznic
práznic (práznice), s. n. – 1. Sărbătoare, comemorare religioasă. – 2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas. Sl. prazdĭnikŭ „sărbătoresc” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Skok, Slavia, VII, 786). – Der. prăznui, vb. (a sărbători; a petrece), din sl. prazdĭnovati.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu praznic
SEMIVOCÁLIC, -Ă, semivocalici, -ce, adj. Referitor la semivocală, de semivocală. – Semi- + vocalic. Vezi definitia »
MESIÁNIC, -Ă, mesianici, -ce, adj. Referitor la Mesia; p. ext. care a fost prezis, care cuprinde o prezicere (de mântuire); profetic. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianique. Vezi definitia »
STECHIOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la stechiometrie. ◊ Calcul stechiometric = calcul pentru stabilirea echivalentului chimic al unui element dintr-o reacție, cunoscându-se cel al altui element din acea reacție. [Pron. -chi-o-, var. stoechiometric, -ă, stoichiometric, -ă adj. / < fr. stoechiométrique]. Vezi definitia »
XÉRIC, -Ă, adj. (Biol.; Despre organisme sau organe) Adaptat pentru a suporta uscăciunea. · (Despre soluri) Arid. (din fr. xérique) Vezi definitia »
ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus. Vezi definitia »