INTERLÍNIE s.f. 1. (Poligr.) Linie de plumb mai puțin înaltă decât literele, folosită la răritul rândurilor de text; durșus. 2. Linie la suprafața tegumentelor, corespunzând traiectului unei articulații. [Gen. -iei. / cf. fr. interligne < lat. inter – între, linea – linie]. Vezi definitia »

TETRALOGÍE s.f. (Ant.) Reunire de patru piese (trei tragedii și o dramă satirică), pe care poeții greci le prezentau la concursurile publice instituite cu ocazia diverselor sărbători. ♦ Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună. [Gen. -iei. / < fr. tétralogie, cf. gr. tetralogia < tetra – patru, logos – vorbire]. Vezi definitia »

VERSIFICÁȚIE, versificații, s.f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; artă de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification. Vezi definitia »

SEMICIVILIZÁȚIE s.f. Stare de civilizație incompletă. [< semi- + civilizație]. Vezi definitia »

PIRIDOXINURÍE s. f. prezența piridoxinei în urină. (< fr. pyridoxinurie) Vezi definitia »