SOCIAL-DEMOCRATÍSM s. n. ideologia și tactica social-democrației. (< rus. soțial-demokratizm) Vezi definitia »

MONOPOLÍSM s. n. Tendință de a organiza economia unei țări pe bază de monopol; sistem de asociere a marilor întreprinderi pentru a forma monopoluri (2). – Monopol + suf. -ism. Vezi definitia »

DIASTROFÍSM s. n. totalitatea deformărilor și dislocărilor pe care le suferă straturile din scoarța terestră sub acțiunea mișcărilor tectonice. (< fr. diastrophisme) Vezi definitia »

MARINÍSM s.n. Varianta italiană a stilului bombastic baroc din sec. XVII; afectare, prețiozitate a stilului. [< it. marinismo, fr. marinisme, cf. Giambattista Marino – poet italian]. Vezi definitia »

EMPIRÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care socotește experiența senzorială ca unica sursă a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor. ◊ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; empirism social = curent sociologic din S.U.A. care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. Folosirea exclusivă a experienței într-o activitate. [< fr. empirisme, cf. gr. empeiria – experiență]. Vezi definitia »