STIMULOTERAPÍE s. f. terapie bazată pe folosirea stimulilor. (< stimul + -terapie²) Vezi definitia »

FORMÁȚIE s. f. 1. întocmire, organizare; constituire. 2. cuvânt format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne. 3. componenta unei echipe sportive; ansamblu, echipă, colectiv. 4. combinație de cifre, figuri sau poziții la unele jocuri (loto, șah etc.). 5. pregătire într-un domeniu. (< fr. formation, lat. formatio) Vezi definitia »

TOXICOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea otrăvurilor și a toxinelor (1) și cu tratarea celor otrăviți. – Din fr. toxicologie. Vezi definitia »

a ieși la intersecție expr. a avea o întîlnire. Vezi definitia »

EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration. Vezi definitia »