SĂNEÁȚĂ s. f. v. sâneață. Vezi definitia »

ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură. Vezi definitia »

TURBÍNĂ s. f. mașină de forță dintr-un stator și un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transformă energia potențială a unui fluid în energie mecanică, transmisă apoi arborelui rotorului. (< fr. turbine) Vezi definitia »

SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante]. Vezi definitia »

CHEILÓZĂ s. f. cheilită cu evoluție cronică. (< fr. chéilose) Vezi definitia »