URTICÁNT, -Ă adj. care provoacă usturime; urzicător, usturător. (< fr. urticant) Vezi definitia »

RAZÁNT, -Ă adj. care trece cu repeziciune pe lângă ceva, aproape atingându-l. ◊ (s. f.) lovitură la tenis dată astfel încât mingea trece aproape de partea superioară a plasei. (< fr. rasant) Vezi definitia »

EVENIMÉNT s.n. Întâmplare importantă, remarcabilă. [Pl. -te. / < fr. événement, cf. lat. evenire – a se întâmpla]. Vezi definitia »

CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în același timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans) Vezi definitia »

AGLUTINÁNT, -Ă adj. Care aglutinează. ◊ Limbă aglutinantă = limbă în care relațiile gramaticale dintre cuvinte se exprimă cu ajutorul afixelor adăugate la rădăcina cuvântului. [Cf. fr. agglutinant]. Vezi definitia »