Definita cuvantului ictus
ÍCTUS s. n. 1. accent care cade pe una din componentele unui picior metric. 2. partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (med.) atac morbid, subit; șoc. (< fr., lat. ictus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ictus
CAMUS [camü], Albert (1913-1960), scriitor și eseist francez. Reprezentant al existențialismului. Creația sa, de o rigoare clasică, se ordonează în jurul a doi poli: constatarea absurdului existențial (rezultat al confruntării omului modern cu societatea, cu istoria și cu el însuși) și spiritul de revoltă, care susține afirmarea valorilor umane. Romane: „Străinul”, „Ciuma”, „Căderea”; proză eseistică: „Fața și reversul”; eseuri: „Mitul lui Sisif”, „Omul revoltat”, „Actuale”; teatru: „Caligula”; jurnal de creație: „Caiete”. Premiul Nobel (1957). Vezi definitia »
NUS asta intreb si eu Vezi definitia »
ALTOCÚMULUS s. m. formație de nori dispuși în grupuri sau șiruri, de culoare cenușie, la altitudine de 6000 m. (< fr. altocumulus) Vezi definitia »
ÁMBITUS s. n. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. Vezi definitia »
predispus a fi pus persuadat.
predispus la a prelua fara discernamant. Vezi definitia »