Definita cuvantului camus
CAMUS [camü], Albert (1913-1960), scriitor și eseist francez. Reprezentant al existențialismului. Creația sa, de o rigoare clasică, se ordonează în jurul a doi poli: constatarea absurdului existențial (rezultat al confruntării omului modern cu societatea, cu istoria și cu el însuși) și spiritul de revoltă, care susține afirmarea valorilor umane. Romane: „Străinul”, „Ciuma”, „Căderea”; proză eseistică: „Fața și reversul”; eseuri: „Mitul lui Sisif”, „Omul revoltat”, „Actuale”; teatru: „Caligula”; jurnal de creație: „Caiete”. Premiul Nobel (1957).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu camus
HÓCUS-PÓCUS s. n. formulă în iluzionism prin care se anunță o apariție, dispariție sau transformare; (p. ext.) scamatorie. (< lat. hocus) Vezi definitia »
LÓCUS pl. -ci/ s. m. poziție determinată ocupată de o genă sau de alelele ei în structura cromozomului. (< lat. locus) Vezi definitia »
PUS s. n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune. Vezi definitia »
fus, fuse s. n. 1. (la pl. – glum.) picioare subțiri de femeie. 2. (er.) penis. Vezi definitia »
BACKHAUS, Wilhelm (1884-1969), pianist german. Stabilit în Elveția. Interpret al muzicii lui Beethoven și Brahms. Vezi definitia »