DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction]. Vezi definitia »

CÚTNIE, cutnii, s. f. (Înv.) Țesătură din mătase și bumbac. – Din tc. kutni. Vezi definitia »

CÂRẤIE, cârâie, s. f. (Rar) Dâră, dungă (de sudoare). – Et. nec. Vezi definitia »

AUTOPLASTÍE, autoplastii, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se reface o parte distrusă din țesutul corpului cu ajutorul unei grefe² luate din însuși corpul individului respectiv. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoplastie. Vezi definitia »

PROBÁȚIE s.f. Noviciat. [Gen. -iei. / cf. lat. probatio, fr. probation]. Vezi definitia »