ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente) Vezi definitia »

RELEVMÉNT s.n. Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. [Pl. -te. / < fr. relèvement]. Vezi definitia »

ȘOCÁNT, -Ă adj. care șochează. (< fr. choquant) Vezi definitia »

FREMISMÉNT s. n. (med.) senzație palpatorie cu caracter vibrator; agitație, tremurătură. (< fr. frémissement) Vezi definitia »

greumânt s.n. (înv.) greutate; chin, muncă. Vezi definitia »