JONCȚIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație. ◊ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități. (< fr. jonction) Vezi definitia »

RECTITÚDINE s. f. 1. însușirea unei linii drepte. 2. (fig.) conformitate cu rațiunea, morala, datoria. (< fr. rectitude, lat. rectitudo) Vezi definitia »

EXPULSIÚNE s.f. v. expulsie. Vezi definitia »

LÉSNE adv. Ușor, cu ușurință; comod. ◊ Loc. adj. Lesne-crezător = credul. – Din bg. lesno. Vezi definitia »

PREEMPȚIÚNE – v. preemțiune. [DEX'98] Vezi definitia »