MANAGEMENT [MÉ-NIGI-MENT] s. n. 1. activitatea, arta de a conduce. 2. știința organizării și conducerii întreprinderilor, a valorificării eficiente a resurselor umane, financiare și materiale ale unei organizații. (< engl. management) Vezi definitia »

FONOIZOLÁNT, -Ă, fonoizolanți, -te, adj. Care izolează fonic. [Pr.: -no-i-] – Fon[ic] + izolant. Vezi definitia »

EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis. Vezi definitia »

COMANDAMÉNT, comandamente, s. n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. ◊ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ. 2. Fig. Precept, poruncă, regulă, normă. 3. (Jur.) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din fr. commandement. Vezi definitia »

RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent. Vezi definitia »