ODONTOMETRÍE s.f. Procedeu pentru identificarea morților prin luarea unui mulaj în ghips al maxilarelor. [Gen. -iei. / < fr. odontométrie]. Vezi definitia »

ORTOEPÍE s. f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie. Vezi definitia »

SCOTOFOBÍE s. f. teamă patologică de întuneric. (< engl. scotophobia) Vezi definitia »

POLIARHÍE s.f. Formă de guvernământ în care puterea este exercitată concomitent de mai multe persoane. [Gen. -iei. / < fr. polyarchie, cf. gr. polys – mai mulți, arche – conducere]. Vezi definitia »

TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. – Din fr. tuméfaction. Vezi definitia »