ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din săs. scholtig. Vezi definitia »

SCIALÍTIC s.n. Dispozitiv de iluminare care nu produce umbră, folosit în chirurgie. [Pron. sci-a-. / < fr. scialytique, cf. gr. skia – umbră]. Vezi definitia »

LOGAÉDIC adj. vers ~ = vers complex din anapești și iambi sau din dactili și trohei ori iambi. (< fr. logaédique, gr. logaoidikos) Vezi definitia »

BATIPELÁGIC, -Ă adj. (Geol.) Referitor la zonele oceanice de mare adâncime. [< fr. bathypélagique]. Vezi definitia »

cráinic (cráinice), s. n. – Pîrghie cu care se ridică piatra morii de grîu. – Var. gra(i)nic. Germ. Kranich (DAR). În Banat și Olt. Vezi definitia »