PARADÍS, paradisuri, s. n. Grădina raiului în care, potrivit credințelor religioase, au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai¹; eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, germ. Paradies. Vezi definitia »

CAILLOIS [caiuá], Roger (1913-1978), scriitor francez. A studiat miturile sociale și intelectuale („Mitul și omul”) și corespondențele dintre operele spirituale și produsele naturii („Mimetismul animal”). Vezi definitia »

LAWN-TENNIS s.n. Tenis jucat pe iarbă. [Pron. laun-tenis. / < engl. lawn-tennis]. Vezi definitia »

HETERÓSIS s.n. v. heterozis. Vezi definitia »

SYNÓPSIS s.n. v. sinopsis. [DEX'98] Vezi definitia »