háslă, hásle, s.f. (înv.) strigăt de bucurie. Vezi definitia »

TÚBĂ s. f. 1. instrument muzical de suflat din alamă, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonică, constând dintr-un tub conic răsucit, terminat cu un pavilion foarte larg și prevăzut cu un mecanism de ventile sau pistoane. 2. (anat.) formațiune canaliculară. (< fr., it., lat. tuba) Vezi definitia »

pretoriádă, pretoriáde, s.f. (înv.) provincie romană guvernată de un pretor (magistrat roman). Vezi definitia »

ASTRINGÉNȚĂ s.f. Calitatea unor substanțe de a fi astringente. [< fr. astringence]. Vezi definitia »

chihárcă s.f. (reg.) femeie greoaie, beșoandră. Vezi definitia »