INTRIGÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face intrigi (1). [Cf. fr. intrigant, it. intrigante]. Vezi definitia »

TALÉNT, talente, s. n. Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum. Vezi definitia »

CONCERTÁNT, -Ă, concertanți, -te, adj. Cu caracter de concert (1). ◊ Simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au, alternativ, un rol dominant în orchestră. Voce concertantă = voce principală cu caracter solistic-virtuos într-un ansamblu coral. – Din fr. concertant. Vezi definitia »

FONT (< fr.) s. n. Totalitatea informațiilor privind înălțimea, lățimea, corpul, apropierea etc. unui set de caractere aflate într-un fișier de disc, în memoria sau într-un dispozitiv (cartuș) atașat imprimantei (f. Times Roman, f. Wingdings etc.) Vezi definitia »

PRECIPITÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care provoacă precipitarea altor substanțe dintr-o soluție. [< fr. précipitant]. Vezi definitia »