OCUPÁNT, -Ă s. m. f. stat, armată, trupă etc. care ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin. ◊ cel care ocupă un loc, o masă etc. (< fr. occupant) Vezi definitia »

SUBSECVÉNT, -Ă adj. (Rar) Care urmează, care vine după (ceva); (p. ext.) care decurge din... [< fr. subséquent, cf. lat. subsequens]. Vezi definitia »

DEVOTAMÉNT s. n. atitudine de atașament sincer față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; abnegație. (după fr. dévouement) Vezi definitia »

GRADIÉNT s. m. 1. (mat.) variație pe unitatea de lungime a unei mărimi scalare. 2. variație a unui element meteorologic (temperatură, presiune) în funcție de distanță. ◊ mărime care indică creșterea medie a temperaturii spre centrul Pământului. 3. mărime variabilă a unor factori ecologici. (< fr. gradient) Vezi definitia »

PERFORMÁNT, -Ă adj. 1. (despre un sistem, un aparat, o mașină) susceptibil de un randament ridicat. 2. (ec.; despre un produs) foarte competitiv. (< fr. performant) Vezi definitia »