PRÁFTURĂ, prafturi, s. f. (1.) Praftoriță. ◊ Expr. A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî. [Var.: pleáftură s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

flíntă (flínte), s. f. – Pușcă, sîneață. Germ. Flinte (Cihac, II, 110; Gáldi, Dict., 176), prin intermediul mag., pol., cr. flinta. Vezi definitia »

PLOMBÍNĂ, plombine, s. f. Fir cu plumb folosit la măsurătorile topografice subterane. – Din it. plombino (după plumb). Vezi definitia »

PIROPLASMÓZĂ s. f. boală infecțioasă la animalele domestice, asemănătoare cu malaria, datorată unui parazit care distruge globulele roșii și provoacă febră mare. (< fr. pyroplasmose) Vezi definitia »

șándră, șándre, s.f. (reg.) construcție primitivă de scânduri. Vezi definitia »