RECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care reclamă în fața justiției (recunoașterea unui drept). [< fr. réclamant]. Vezi definitia »

berbánt (berbánți), s. m. – Hoț, pungaș, șarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. și tc. berbad, bg. berbant(in). Dicționarele iau în considerație de obicei exclusiv accepția secundară de „crai, bărbat afemeiat”; sensul primar este curent, totuși, în limba romanticilor. Der. berbanterie, s. f. (hoție, șarlatanie); berbantlîc, s. n. (pungășie, șarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk. Vezi definitia »

ECLATÁNT, -Ă adj. (Rar) Strălucitor, impresionant. ♦ Răsunător. [< fr. éclatant]. Vezi definitia »

ANAEROBIÓNT s. n. organism anaerob. (< fr. anaérobionte) Vezi definitia »

IMPRUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens) Vezi definitia »