câzlár-agá s.m. (înv.) șeful eunucilor (care păzeau haremul Sultanului). Vezi definitia »

AROGÁ, aróg, vb. I. Tranz. A-și atribui cu de la sine putere o calitate, un drept. – Fr. s'arroger (lat. lit. arrogare). Vezi definitia »

MÁLAGA s.f. Specialitate de vin din viță de Malaga. [< fr. malaga, cf. Málaga, oraș în sudul Spaniei]. Vezi definitia »

cîștigá (câștíg, câștigát), vb. – 1. (Trans.) A crește, a îngriji. – 2. (Refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obține, a face rost. – 4. A cîștiga. – 5. A progresa, a îmbunătăți. – Mr. cîștigă, s. f. (grijă), cîștigare, vb. (a cîștiga). Lat. castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluție semantică diferită. Pentru evoluția rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 și v. sard. castigare „a conserva.” Der. cîștig, s. n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, s. f. (înv., grijă); cîștigos, adj. (folositor). Sb. kaštiga, s. f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elemente, 407. Pentru var. mold. cîșlig, cf. Graur, BL, V, 58. Vezi definitia »

fugá vb. I (reg., înv.) a alunga, a fugări; a păfuga. Vezi definitia »