Definita cuvantului inteligență
INTELIGÉNȚĂ s. f. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu inteligență
a fi tare în gușă expr. (peior.) a fi bogat. Vezi definitia »
POLIARTRÍTĂ, poliartrite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamația acută sau cronică a mai multor articulații în același timp și care este de natură reumatismală, tuberculoasă, bacilară etc. ◊ Poliartrită cronică evolutivă = reumatism cronic deformant, cu evoluție progresivă, care afectează articulațiile extremităților. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarthrite. Vezi definitia »
METÁFORĂ s. f. figură de stil constând în a atribui unui cuvânt un înțeles nou pe baza unei comparații subînțelese. (< fr. métaphore, lat., gr. metaphora, it. metafora) Vezi definitia »
DECOPÉRTĂ, decoperte, s. f. Decopertare. [Var.: descopértă s. f.] – Des1- + copertă. Vezi definitia »
LEUCOCÍTĂ s.f. Element corpuscular al sângelui, cu funcție fagocitară de apărare a organismului; globulă albă. [Pron. le-u-, var. leucocit s.n. / < fr. leucocyte, cf. gr. leukos – alb, kytos – celulă]. Vezi definitia »