CEVIÁNĂ, ceviane, s. f. Fiecare dintre cele trei drepte care unesc un punct oarecare cu vârfurile unui triunghi, punctul fiind coplanar cu triunghiul. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cévienne. Vezi definitia »

SACERDOTÉSĂ s. f. (ant.) preoteasă; vestală. (< it. sacerdotessa) Vezi definitia »

NOTÍȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din fr. notice. Vezi definitia »

púlpă (púlpe), s. f. – 1. Ansamblu anatomic format din mușchii posteriori gambei. – 2. Coapsă. – 3. Carne macră. – 4. Țesut moale și cărnos al fructelor. – 5. Țesut conjunctiv dentar. – 6. Uger. – Mr., megl. pulpă, istr. pupę. Lat. pŭlpa (Pușcariu 1399, Candrea-Dens., 1458; REW 6834), cf. alb. pulpjë (Philippide, II, 652), it., prov., port. polpa, v. fr. poupe. Sensul 2, incorect dar destul de răspîndit în Munt., se explică prin extinderea sensului 1, cel de „parte musculară a gambei”. Sensurile 4 și 5 sînt împrumuturi neol., din fr. pulpe. – Der. pulpar, s. n. (apărătoare a pulpelor purtată de războinici; jambieră, obială); pulpos, adj. (cu pulpe groase; cu uger mare); împulpa, vb. refl. (Trans., a se forța; a recăpăta forțe; a se însufleți), pe care DAR îl trimite la un lat. *impŭlpāre. – Cf. pulpană. Vezi definitia »

potoroáncă, potoroánce, s.f. (reg.) 1. monedă veche de aramă, cu valoare de patru creițari. 2. nasture mare de metal. Vezi definitia »