STRIU s. n. fiecare dintre șanțurile mici, paralele, pe suprafața unui element de construcție, a unei piese ceramice etc.; parte plină care separă la o coloană canelurile. (< fr. strie) Vezi definitia »

CÍAȚIU, ciații, s. n. (Bot.) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești și fără înveliș, cu o singură floare femeiască. [Pr.: ci-a-] – Din lat. ciatium. Vezi definitia »

vanádiu [diu pron. dĩu] s. n., art. vanádiul; simb. V Vezi definitia »

PEȘCHEGÍU, peșchegii, s. m. Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute sultanului. ♦ (Rar) Persoană care așteaptă să primească peșcheșuri (1), care este obișnuită să primească peșcheșuri; p. ext. chilipirgiu. – Din tc. peșkeșči. Vezi definitia »

slăbíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care este cam slab, lipsit de vitalitate, de putere; debil, firav, plăpând, fragil. Vezi definitia »