CLADÓDIU s. n. tulpină metamofozată, ramură axilară lățită, fără frunze ori cu frunze foarte reduse. (< lat. cladodium) Vezi definitia »

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♦ Fig. (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – Tc. bokçi. Vezi definitia »

EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporții. (< lat. aedificium, fr. édifice) Vezi definitia »

MONOCÁZIU s. n. inflorescență cimoasă unipară, cu axa terminată în floare. (< fr., lat. monochasium) Vezi definitia »

dáhiu (-ie), adj. – Isteț, șiret, ager. – Mr. daiu. Tc. (arab.) dahi (Șeineanu, II, 152; Scriban), cf. ngr. νταγής, alb. dai. – Der. dahie (var. dafie), s. f. (moft, fleac), pentru a cărui der. cf. năzdrăvan › năzdrăvănie (după Scriban, de la didahie, sau din sb. davija „ceartă”). Vezi definitia »