epitrafíl (-le), s. n. – Obiect din odăjdiile bisericești în formă de fîșie lungă de stofă, cu motive religioase brodate, purtat de preoți cînd oficiază slujba. – Var. epitrahil, epitrafir, patrafir, patrahir. Mr. pitrăhile. Ngr. (ἐ)πιτραχέλη(ον). Sec. XVII. Vezi definitia »

știl, ștíluri, s.n. (reg.) condei. Vezi definitia »

CHERABIL, Ă adj. 1. (termen juridic; despre obligația de plată sau de predare) Care se face la domiciliul debitorului; ex. a. Conform regulilor generale în materia obligațiilor civile, plata este cherabilă; b. În lipsă de stipulație contrară și dacă bunul nu poate fi localizat, obligația de predare a lucrului vândut este cherabilă, iar nu portabilă (4). Vezi definitia »

IMPUTRESCÍBIL, -Ă, imputrescibili, -e, adj. (Tehn.; despre materiale) Care nu putrezește. – Din fr. imputrescible. Vezi definitia »

AFIȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi afișat. [Cf. fr. affichable]. Vezi definitia »