MICIURINÍSM s.n. Teorie elaborată de I. V. Miciurin, care se referă la metoda de hibernare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială, având în vedere că variațiile individuale au caracter adecvat ca urmare a unității organism-mediu, iar ereditatea nu este legată de un anumit substrat. [Pron. -ciu-. / < Miciurin – biolog sovietic + -ism]. Vezi definitia »

ALGOTROFÍSM s. n. simbioză între plante superioare și alge. (< fr. algotrophisme) Vezi definitia »

DILETANTÍSM s. n. atitudine, manifestare de diletant; amatorism. ◊ (peior.) superficialitate. (< fr. dilettantisme) Vezi definitia »

CONTRACTUALÍSM s. n. doctrină socială, politică și juridică, apărută în sec. XVII, fundată pe principiul contractului social; teoria contractului social. (< it. contrattualismo) Vezi definitia »

FILIBUSTERÍSM s. n. tactica filibusterului. (< filibuster + -ism) Vezi definitia »