RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitalea ritmurilor. – Din fr. rythmique. Vezi definitia »

MECANOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la mecanotehnică. [< mecano- + tehnic]. Vezi definitia »

STENOHÍDRIC, -Ă adj. (biol.; despre specii) cu limite minime în suportarea variațiilor în conținutul de apă. (< fr. sténohydrique) Vezi definitia »

APOSTÁTIC, -Ă adj. de apostat; rebel. (< it. apostatico) Vezi definitia »

SÁDIC, -Ă adj. (Despre oameni) Care are plăcerea bolnăvicioasă să chinuiască pe alții; de o cruzime extremă; (despre fapte și însușiri ale omului) plin de sadism, pornit din sadism. [< fr. sadique]. Vezi definitia »