STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile]. Vezi definitia »

ACÍL s.m. (Chim.) Radical monovalent al unui acid organic. [< fr. acyl]. Vezi definitia »

DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis. Vezi definitia »

RUTÍL s. n. bioxid natural de titan. (< fr. rutile) Vezi definitia »

MAXIMAFÍL, -Ă adj. Referitor la maximafilie. [< fr. maximaphile]. Vezi definitia »