INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio. Vezi definitia »

MICROLOGÍE s.f. Termen folosit pentru a desemna acea parte a anatomiei care studiază celulele. V. citologie. ♦ Tratat despre microorganisme. [Gen. -iei. / < fr. micrologie, cf. gr. mikros – mic, logos – știință]. Vezi definitia »

REPÚLSIE s.f. 1. Dezgust, oroare, aversiune instinctivă. 2. (Fiz.) Forță în virtutea căreia două corpuri sau două molecule se resping reciproc; respingere. [Gen. -iei, var. repulsiune s.f. / cf. fr. répulsion, lat. repulsio]. Vezi definitia »

COLONALGÍE s. f. durere de-a lungul colonului³. (<fr. côlonalgie) Vezi definitia »

LĂCĂRÁIE s. f. Lăcărie. – Lac¹ + suf. -ăraie. Vezi definitia »