SUPLEÁNT, -Ă I. s. m. f., adj. suplinitor. II. adj. mémbru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat). III. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură. (< fr. suplléant) Vezi definitia »

vărsát-de-v'ânt (pop.) s. n. Vezi definitia »

PANSAMÉNT s. n. 1. acoperire a unei răni cu un material protector steril legat cu ajutorul unei feși; pansare (1). 2. material pentru pansament (1). (< fr. pansement) Vezi definitia »

OMNISCIÉNT, -Ă, omniscienți, -te, adj. (Livr.) Atotștiutor. [Pr.: -sci-ent] – Din fr. omniscient, lat. omnisicens, -ntis. Vezi definitia »

INFECTÁNT, -Ă adj. Producător de infecție. [Cf. fr. infectant]. Vezi definitia »