Definita cuvantului ironie
IRONÍE s. f. 1. persiflare. ◊ ironie a sorții = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. categorie estetică și filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ◊ figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ironie
DEVIÁȚIE, deviații, s. f. Abatere de la direcția dată sau normală. ◊ (Med.) Deviație de sept = deformare a peretelui despărțitor al cavității nazale. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. déviation. Vezi definitia »
otrițánie, otrițánii, s.f. (înv.) lepădare de sine (la botez). Vezi definitia »
SIMULÁȚIE s. f. simulare. ◊ (jur.) folosire de către cineva a unui înscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operații reale. (< fr. simulation, lat. simulatio) Vezi definitia »
BOIERÍE, boierii, s. f. (În orânduirea feudală) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; funcția deținută de un boier. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Poziție înaltă în ierarhia socială; putere sau avere pe care a dă această poziție. – Din boier + suf. -ie. Vezi definitia »
ULORAGÍE s. f. hemoragie a gingiilor. (< fr. ulorragie) Vezi definitia »