TITUBÁȚIE, titubații, s. f. (Franțuzism) Nesiguranță în mers și în mișcări. – Din fr. titubation. Vezi definitia »

MELODÍE s. f. 1. succesiune expresivă de sunete muzicale care alcătuiesc un cântec; (p. ext.) compoziție muzicală, cântec. 2. (fig.) muzicalitate. (< fr. mélodie, it., lat. melodia) Vezi definitia »

CEREMONÍE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Var.: (Înv.) țeremónie s. f.] – Din pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia. Vezi definitia »

fețíe s.f. (reg.) partea de deal expusă la soare, opusă doștinei. Vezi definitia »

NUTRÍȚIE s. f. ansamblul funcțiilor organice prin care animalele și vegetalele își procură substanțele hrănitoare necesare dezvoltării și refacerii țesuturilor. (< fr. nutrition, lat. nutritio) Vezi definitia »