Definita cuvantului istorie
ISTÓRIE s. f. 1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate. 2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate. 3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu. ◊ expunerea critică a unor fapte istorice. 4. povestire, narațiune. 5. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă. (< lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu istorie
CONCATENÁȚIE s. f. 1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. 2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<fr. concaténation, lat. concatenatio) Vezi definitia »
CHIHÁIE s. f. v. chehaia. Vezi definitia »
isțelénie s.f. (înv.) 1. vindecare, mântuire. 2. îndreptare, reparare. Vezi definitia »
EPIBAZÍDIE s. f. partea superioară dilatată a bazidiei. (< fr. épibasidie) Vezi definitia »
răpușíe, răpușíi, s.f. (reg.; în expr.) pe răpușie = pe întrecute; cu răpușie = cu forța; a merge cu răpușia = a provoca o vrajbă. Vezi definitia »