UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie. Vezi definitia »

POLIPATÍE s. f. stare a cuiva atins de mai multe boli. (< fr. polypathie) Vezi definitia »

MARINĂRÍE s.f. Matelotaj. [Gen. -iei. / < marinar + -ie]. Vezi definitia »

CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie. Vezi definitia »

TOPOLOGÍE s.f. 1. Ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor din spațiu din punct de vedere calitativ. 2. (Mat.) Mulțime de părți ale unei mulțimi, supusă anumitor condiții; omotopie. [Gen. -iei. / < fr. topologie, cf. gr. topos – loc, logos – studiu]. Vezi definitia »