ȘUFÁN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. – Et. nec. Vezi definitia »

pehliván (pehliváni), s. m. – 1. (Înv.) Acrobat, jongler, scamator. – 2. Șiret, șmecher, șarlatan. – Mr. pihlivan, megl. pilivan. Tc. pehlivan, din per. pahlawān (Roesler 602; Șeineanu, II, 288; Lokotsch 1607), cf. ngr. πεχλεβάνης, alb., sb. pelivan, bg. pehlivanin. – Der. pehlivănie, s. f. (șarlatenie); pehlivănesc, adj. (șmecheresc); pehlivănește, adv. (ca pehlivanii). Vezi definitia »

TARACÁN, taracani, s. m. (Reg.) Gândac. – Din rus. tarakan. Vezi definitia »

LEGUÁN s.m. (Zool.) Șopârlă cu creastă din America tropicală. [Pron. -gu-an. / < sp. leguan < cuv. indian]. Vezi definitia »

suián, suiáne, s.n. (reg.) 1. căruță ușoară (trasă de un singur cal). 2. cantitate de cereale, coceni etc. care încape într-un coș de suian (de căruță). 3. leucă (la căruță). 4. loitră (la căruță). 5. podul căruței. 6. scaunul căruței. Vezi definitia »