SÁTIRĂ s.f. 1. (La greci și la romani) Poemă dramatică și didactică în care se biciuiau moravurile și ale cărei personaje reprezentau satiri. 2. Poezie lirică în care sunt ridiculizate și biciuite anumite defecte, moravuri rele etc. din societate; (p. ext.) scriere, cuvântare etc. cu caracter biciuitor, mușcător. ♦ Genul satiric. [Acc. și satíră. / < lat. satira, fr. satire]. Vezi definitia »

betegeálă (pop.) s. f., g.-d. art. betegélii; pl. betegéli Vezi definitia »

a scoate basma curată (pe cineva) expr. a scoate (pe cineva) nevinovat. Vezi definitia »

pelíță, pelíțe, s.f. (reg.) pală mică de fân. Vezi definitia »

CONCUÍSTĂ s. f. v. conchistă. Vezi definitia »