PLANORÍSM s. n. 1. sport practicat cu planorul. 2. îndeletnicirea de a construi planoare. (< rus. planorizm) Vezi definitia »

FUNCȚIONALÍSM s. n. Curent în arhitectura secolului al XX-lea, care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenței dintre formă și funcție, astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnalisme (după funcțional). Vezi definitia »

CRITICÍSM s. n. 1. Denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice, care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o „critică” a capacității de cunoaștere însăși. 2. Tendință exagerată de a critica. – Din fr. criticisme. Vezi definitia »

LAXÍSM s. n. sistem (teologic, filozofic, politic) tolerant, care susține că în absența unei interdicții, evidente, o acțiune poate fi înfăptuită, mai ales dacă există temeiuri bine determinate. (< fr. laxisme) Vezi definitia »

PANELENÍSM s. n. Doctrină politică preconizând unirea tuturor populațiilor elenice într-un singur stat. – Din fr. panhellénisme. Vezi definitia »