BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie. Vezi definitia »

PSIHOTERAPÍE s. f. terapie bazată pe influențarea psihicului; psihoterapeutică. (< fr. psychothérapie) Vezi definitia »

GRUIE s. f. 1. Macara la încĂ�rcarea și descĂ�rcarea navelor. 2. (cinem.) Suport mobil care poartĂ� camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. -Din fr. Grue Vezi definitia »

șfărăríe s.f. (reg.) V. șfărăraie. Vezi definitia »

OFTALMOGRAFÍE s. f. descriere anatomică a ochiului. (< fr. ophtalmographie) Vezi definitia »