copáie (copắi), s. f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s. f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. Vezi definitia »

MEDULOTERAPÍE s. f. tratament preventiv al turbării prin inocularea de măduvă. (< fr. médullothérapie) Vezi definitia »

ȘERBÍE s. f. Instituție feudală caracterizată prin starea de dependență personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie. Vezi definitia »

CARIOLOGÍE s.f. Parte a biologiei care studiază nucleul și celula. [< fr. caryologie, cf. gr. karyon – nucleu, logos – studiu]. Vezi definitia »

ZOOPATOLOGÍE s. f. Știință despre bolile animalelor – Din fr. zoopathologie. Vezi definitia »