GĂRDURÁRIȚĂ, gărdurarițe, s. f. Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate și flori roșii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium). – Garduri (pl. lui gard) + suf. -ariță. Vezi definitia »

ixivă, ixive s. f. (intl.) act de identitate. Vezi definitia »

LORNIÉTĂ s.f. Binoclu mic pentru teatru; (p. ext.) lornion. [Pron. -nie-tă, var. lornetă s.f. / < fr. lorgnette]. Vezi definitia »

rădăcínă (rădăcíni), s. f. – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Lat. radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine. – Der. rădăcinos, adj. (cu multe rădăcini); înrădăcina, vb. (a prinde rădăcini); desrădăcina, vb. (a fi smuls din rădăcini, a extirpa). Vezi definitia »

INOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Protoplasmă nediferențiată care se găsește în sarcoplasma mușchiului. [< fr. inoplasme, cf. gr. is, inos – fibră, plasma – formație]. Vezi definitia »