DEFLAGRÁȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio. Vezi definitia »

DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. – Diriginte + suf. -ie. Vezi definitia »

FLATERÍE s.f. (Rar) Flatare. [Gen. -iei. / < fr. flatterie]. Vezi definitia »

CONURBÁȚIE s.f. (Liv.) Aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe vecine. [Gen. -iei. / < fr., engl. conurbation, it. conurbazione, cf. lat. cum – cu, urbs – oraș]. Vezi definitia »

COXOTOMÍE s.f. (Med.) Osteotomie a osului coxal. [Gen. -iei. / < fr. coxotomie, cf. lat. coxa – coapsă, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »