babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc. Vezi definitia »

FÂȘIITÚRĂ s. f. v. fâșâitură. Vezi definitia »

zălezitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zălezitúrii; pl. zălezitúri Vezi definitia »

ANCHILÓZĂ, anchiloze, s. f. Suprimare parțială sau totală a mișcărilor într-o articulație; înțepenire a unei articulații. – Din fr. ankylose. Vezi definitia »

SUBARMÓNICĂ, subarmonice, s. f. (Fiz.) Componentă a unei vibrații complexe, a cărei frecvență este un submultiplu al frecvenței armonicii principale. – După fr. sous-harmonique. Vezi definitia »