ADVENTÍV, -Ă adj. 1. (Despre plante) Originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit prin semințe, fără a fi cultivat. ♦ (Despre rădăcini) Dezvoltat în alt loc decât cel normal. 2. (Geol.) Crater adventiv = crater vulcanic secundar, care are altă deschizătură decât craterul principal. [< fr. adventif]. Vezi definitia »

VINDICATÍV, -Ă adj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna]. Vezi definitia »

COPULATÍV, -Ă adj. 1. (despre conjuncții) care leagă (părți de) propoziții de același fel. ♦ verb ~ = verb în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect și numele predicativ; copulă (1); propoziție ~ă = propoziție coordonată legată prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecăți afirmative) care are mai multe subiecte legate de același predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus) Vezi definitia »

EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. Vezi definitia »

PANDANTÍV s.n. 1. Bijuterie, piatră prețioasă în formă rotundă sau ovală, care se poartă atârnată la gât. 2. Porțiune a unei bolți sferice aflată între arcele mari care susțin o cupolă. [Var. pendantiv s.n. / < fr. pendentif]. Vezi definitia »