BIDIDIU, bididii s.m. (Arg) (deț.) Infractor aflat la prima condamnare. Vezi definitia »

podidíu, podidíi, s.m. (reg.) copil. Vezi definitia »

CONIÚGIU s.n. (Latinism) Unire prin căsătorie; căsătorie, mariaj. [Pron. -giu, pl. -ii, var. conjugiu s.n. / < lat. coniugium]. Vezi definitia »

șolériu, șoléri, s.m. (reg.) învățător. Vezi definitia »

PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. Vezi definitia »