Definita cuvantului coniugiu
CONIÚGIU s.n. (Latinism) Unire prin căsătorie; căsătorie, mariaj. [Pron. -giu, pl. -ii, var. conjugiu s.n. / < lat. coniugium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu coniugiu
tiútiu1 adj. inv. (reg.; în expr.) a fi tiutiu = a fi țicnit, cam nebun; a fi beat mort. Vezi definitia »
vanádiu [diu pron. dĩu] s. n., art. vanádiul; simb. V Vezi definitia »
NARAMZÍU, -ÍE adj. v. narangiu. Vezi definitia »
cichirgíu (cichirgíi), s. m. – Cofetar. Tc. șekerci. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
saegíu (saegíi), s. m. – Băiat la cai, rîndaș. – Var. saigiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307). Vezi definitia »