BACHUS (în mitologia romană), zeul vinului, al viței de vie și al beției orgiastice, Fiul lui Iupiter și al nimfei Semele. Identificat la greci cu Dionysos. Vezi definitia »

FUS s. n. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun. ◊ ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridiane; (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare. (lat. fusus, după fr. fuseau) Vezi definitia »

TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos]. Vezi definitia »

BÁMBUS s.m. Plantă exotică lemnoasă, cu tulpină dreaptă, goală pe dinăuntru, foarte rezistentă și înaltă până la 25 m. [Pl. -uși. Var. bambu s.m. / < fr., port. bambou, germ. Bambus < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

a răsturna cu roțile-n sus expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »