HALEBÁRDĂ s. f. armă medievală în formă de lance, cu vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. (< fr. hallebarde) Vezi definitia »

PENTÓZĂ, pentoze, s. f. Compus organic din grupul glucidelor, având cinci atomi de carbon în moleculă. – Din fr. pentose. Vezi definitia »

FÍSTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ◊ canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula) Vezi definitia »

TÓNICĂ s.f. (Muz.) Treapta fundamentală a unei game, către care gravitează toate celelalte trepte ale gamei respective. [< it. tonica, cf. gr. tonos – tensiune, accent]. Vezi definitia »

muistă, muiste s. f. (peior.) femeie care practică contactul sexual oral (felația). Vezi definitia »