darabánă (darabáne), s. f. – Tobă. – Var. daraban, baraban, baraban(c)ă, barabanci. Tc. dareban „bătaie de tobă”, din (arab.) darb „lovitură” (Scriban; REW 8825; Moldovan 424); cf. ceh., pol., rut. taraban „tobă”, rus. baraban „tobă”, al cărui fonetism explică var. – Der. dărăbuș, s. m. (băț de tobă); darabangiu, s. m. (persoană care bate la tobă). Vezi definitia »

RÁMĂ² s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame) Vezi definitia »

ENGÓBĂ s.f. v. angobă. Vezi definitia »

a pune coadă (cuiva) expr. a urmări (pe cineva), a se ține scai (de cineva). Vezi definitia »

PIEZOGRÁMĂ s. f. curbă obținută la piezograf. (< fr. piézogramme) Vezi definitia »